Angajatii reprezinta cel mai valoros activ al unei companiei si de ei depind in mare asura costurile. Problema spinoasa este cum sa implemntezi un sistem de management cat mai eficient, pentru a spori valoarea angajatilor.
Nivelul si evolutia productivitatii depind de mai multe conjuncturi economice si extraeconomice: calitatea resurselor utilizate, calitatea managenmntului, motivatia si masura in care aceasta este realizata, mediul de lucru etc.
Progresul oricarei organizatii depinde intr-o masura decisiva de eficienta cu care sunt folosite resursele umane, matriale, financiare, informationale si de timp de care dispune. Intotdeauna, oamenii s-au straduit ca din fiecare unitate de munca, de resurse umane sau de bani ce se cheltuiesc, sa asigure o crestere cat mai mare a volumului si a calitatii productiei, sa obtina cantitati sporite de bunuri materiale si servicii, deoarece numai pe o asemenea baza poate fi asigurata o crestere economica intensa, crearea unei economii avansate si implicit conditii in vederea ridicarii bunastarii materiale si spirituale a populatiei.Intreprinderile sunt agentii economici ce transforma factorii de productie in bunuri si servicii.
In procesul combinarii factorilor de productie are loc consumarea acestora, obtinandu-se bunurile economice. Intreprinzatorul rational va compara permanent rezultate obtinute cu factorii de productie utilizati. Acest lucru se realizeaza mai ales prin intermediul productivitatii. Prin productivitate se intelege randamentul factorilor de productie utilizati. Acest lucru se poate aprecia cu ajutorul nivelului productivitatii, calculat ca raport intre bunurile economice obtinute si factorii de productie implicati in realizarea lor.
Nivelul productivitatii se poate determina pe:
Firma – obtinerea unui nivel cat mai ridicat al productivitatii inseamna cresterea eficientei, obtinerea unor efecte mai mari cu acelasi volum de factori de productie
Ramura
Economia nationala – se produce mai multa bogatie cu acelasi volum de factori, ceea ce permite satisfacerea mai buna a trebuintelor.
La sporirea productivitatii muncii concura un numar variat de factori :
Factorii tehnici care au in vedere nivelul atins de stiinta, tehnica, tehnologie la un moment dat ;
Factorii economici si sociali sunt cei legati de organizarea productiei si a muncii atat la nivel micro cat si la nivel macroeconomic, conditiile de munca si viata;
Factorii umani si psihologici, cei legati de pregatirea scolara, nivelul de cultura, adaptabilitate la conditiile de munca, satisfactia pe care le-o ofera aceasta, viata de familie, influenta religiei si a traditiei in alegerea meseriei;
Factori naturali referitori la conditiile de clima, fertilitatea solului, accesibilitatea resurselor naturale;
Factori de structura care influenteaza nivelul productivitatii muncii prin schimbarile survenite in structura pe ramuri si subramuri a economiei nationale.
Dintre caile de marire a productivitatii muncii mai importante sunt:
• automatizarea, robotizarea, promovarea tehnicilor noi – coordonate esentiale ale progresului tehnic contemporan, acestea atrag dupa sine sporirea productivitatii deoarece asigura obtinerea unei productivitati mai mari cu aceleasi cheltuieli de munca, favorizeaza diminuarea celorlalte cheltuieli pe produse in general, realizarea de economii.
• innoirea productiei - prin perfectionarea carcateristicilor constructive, functionale, estetice, ergonomice, in vederea satisfacerii la un nivel inalt calitativ are implicatii si asupra cresterii productivitatii muncii. Masinile si utilajele se innoiesc la 5-6 ani in medie. Mentinerea in fabricatie a unor produse cu un nivel tehnic scazut, realizate cu tehnologii invechite conduce la scaderea gradului de competitivitate.
• perfectionarea organizarii productiei si a muncii - reprezinta un proces complex, cu caracter dinamic si de continuitate, care presupune adaptarea de catre conducerile unitatilor economice a unui ansamblu de masuri si folosirea de metode si tehnici stabilite pe baze de studii si calcule tehnico-economice, care tin seama de noile descoperiri ale stiintei, in cadrul asigurarii unui cadru optim functional, de folosire de catre personalul ocupat a factorilor de productie, in astfel de productii cantitative si calitative care sa asigure utilizarea maxima a lor si cresterea pe aceasta baza a productivitatii muncii. Asigurarea unor fluxuri continue de fabricatie, sincronizarea efectuarii in timp a diferitelor activitati, incarcarea optima a utilajelor, folosirea rationala a timpului de lucru, organizarea in conditii optime a activitatilor cu caracter auxiliar, imbunatatirea activitatii de reparatie si intretinere, asigurarea energiei necesare, aprovizionarea cu scule si dispozitive a locurilor de munca, perfectionarea activitatii de transport intern si depozitare, pregatirea de noi produse sau perfectionarea celor existente (conceperea unor modele superioare atat in faza de proiectare si executie a produselor, cum ar fi extinderea informaticii in proiectare), programarea productiei, (folosirea unor metode eficiente de lansare a produselor in fabricatie, de urmarire si control calitativ al realizarii programelor de productie), imbunatatirea organizarii muncii (adoptarea unor masuri si metode care sa asigure reducerea volumului de munca, folosirea rationala a acestuia, precum: cooperarea in productie, organizarea locurilor de productie, normarea muncii, conditii optime sub raportul tehnicii securitatii muncii).
• pregatirea si perfectionarea resurselor umane - Valentele pregatirii se manifesta concomitent, cumulat si propagat, pe termen lung si pe mai multe planuri. In primul rand prin ridicarea nivelului de cultura si cunoastere a populatiei, a pregatirii ei tehnico-profesionale in corelatie cu nevoile de munca ale sistemului de economie si cu aptitudinile resurselor umane ale societatii. Formarea profesionala si perfectionarea continua, a acesteia, reprezinta principala cale de autovalorificare si dezvoltare a factorului uman, de valorificare superioara a potentialitatilor creative si anticipative ale omului. De aceasta depinde receptivitatea si viteza de adaptare la nou, reintegarea rapida a resurselor umane in alte activitati utile societatii. Tot el conditioneaza ritmul, proportiile si eficienta creativitatii tehnico-stiintifice. Studii de economie a invatamantului au pus in evidenta contributia importanta pe care instructia si pregatirea o aduc la cresterea productiei, aport ce variaza intre 20-20%.
• cointeresarea materiala a muncii – conditioneaza veniturile populatiei de rezultatele lor in munca. In aceasta directie, o importanta deosebita o are aplicarea unui sistem de repartitie care, pe de o parte, sa determine cat mai corect marimea salariului fiecarui lucrator, adica ceea ce i se cuvine dupa munca depusa si, pe de alta parte, sa asigure un sistem de norme de munca in pas cu progresul, prin care sa se stabileasca aportul fiecaruia la activitatea sociala. Orice neglijare in acest domeniu se reflecta nefavorabil, mai devreme sau mai tarziu, in sensul unei insuficiente cointeresari, atunci cand veniturile nu cresc corespunzator muncii depuse ca si in cazul insusirii unor venituri mai mari decat activitatea desfasurata, atragand dupa sine nerespectarea unei corelatii economice fundamentale, anume accea dintre cresterea productivitatii muncii si cresterea salariului.
Ambele forme ale productivitatii se determina ca:
• Productivitate medie
• Productivitate marginala
Productivitatea medie a muncii:
Se determina ca raport intre productia totala si cantitatea de munca utilizata (numarul de salariati, de ore-munca.
Productivitatea medie a capitalului:
Se calculeaza ca raport intre rezultatele obtinute intr-o anumita perioada de timp si capitalul tehnic utilizat.
In teoria si practica economica sunt consacrate doua forme ale productivitatii
In sondajul din 2004 privind tendintele din tehnologie, realizat pentru National Manufacturing Week de catre AMR Research, directorii executivi au corelat performantele de business cu tehnologia IT. Majoritatea directorilor au recunoscut ca informatiile necesare succesului se afla deja in firma proprie; provocarea consta in modul de utilizare al acestor informatii, pentru a se obtine un proces decizional fluid si bine fundamentat.