Accidentele de munca, reprezinta o problema deosebita pentru securitatea si sanatatea in munca. Atat in Romania, cat si in Uniunea Europeana, numarul accidentelor, inregistrate in intreprinderile cu mai putin de 50 de lucratori, este aproape dublu in comparatie cu cel consemnat in intreprinderile mari.
    Daca angajatorii, salariatii, sindicatele si patronatele ar intelege importanta respectarii legislatiei privind securitatea si sanatatea in munca, pierderile de vieti omenesti, precum si cele de natura financiara, provocate de accidentele de munca, ar putea fi prevenite sau diminuate.
    In aceste conditii, angajatorii trebuie sa intreprinda masuri privind asigurarea unor locuri de munca cu nivel cat mai ridicat de securitate si sanatate in munca. Ei trebuie sa cunoasca problemele de securitate si sanatate in munca ale intreprinderii (firmei, societatii comerciale), sa actioneze pentru a avea niveluri de SSM acceptabile si sa aloce mijloace financiare si materiale corespunzatoare.
    Implicarea angajatorului este reflectata de disponibilitatea sa de a initia si derula actiuni in scopul imbunatatirii SSM, de adoptarea unei strategii in acest domeniu si de asigurarea implementarii acestei strategii prin intermediul unor decizii, instructiuni, planuri, proceduri, etc.
    Daca este corect integrata in procesul de productie, strategia in domeniul SSM nu va creste costurile si va fi un proces normal, precum managementul calitatii si va avea un rol deosebit de important in cresterea profitului.
    Strategia in domeniul SSM, prin simpla sa mentionare, nu va conduce la prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale, ci ea trebuie sa fie urmata de masuri concrete  implementate la fiecare loc de munca prin decizii, instructiuni, planuri, proceduri, etc.
    Strategia impreuna cu deciziile, instructiunile, planurile, procedurile, etc.  trebuie sa fie realizabile, transparente, accesibile si flexibile.
    Totodata, se impune, ca periodic, masurile pe linia SSM sa fie reanalizate, imbunatatite si sa fie la zi cu legislatia si practica in vigoare.
    In aceste conditii managementul in domeniul SSM va fi unul performant, intrucat va tine pasul cu schimbarile care apar in intreprindere.
    Consultarea salariatilor la locul de munca reprezinta un mijloc important al implementarii managementului in domeniul SSM.
    De fapt, este modalitatea prin care angajatorul impreuna cu salariatii si reprezentantii acestora (sindicatele) contribuie la realizarea unor niveluri ridicate de SSM.
    Consultarea nu reprezinta doar informatiile obtinute de angajatori sau comunicarea catre salariati a unor decizii, instructiuni, etc., ci trebuie sa asigure o comunicare in ambele sensuri, intre angajatori si salariati. In acest fel, deciziile luate de angajatori se vor baza pe situatia reala, existenta la toate locurile de munca.
    Consultarea si participarea salariatilor la elaborarea si aplicarea deciziilor conducerii, la nivelul persoanelor juridice si fizice, cu un numar de angajati mai mare de 50, se realizeaza prin organizarea comitetului de securitate sanatate in munca.
    Un alt obiectiv important al demersului SSM il reprezinta, evaluarea si prevenirea riscurilor.
    Identificarea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala asigura recunosterea existentei acestora la locul de munca.
    Evaluarea riscurilor implica aprecierea consecintelor asupra victimei (leziuni sau afectarea sanatatii) si care se regasesc intr-una din urmatoarele categorii:
 Clase de gravitate – Consecinte
7 – maxime – deces
6 – foarte grave – invaliditate gr. 1
5 – grave – invaliditate gr. 2
4 – mari – invaliditate gr. 3
3 – medii – incapacitate temporara de munca 45 – 180 de zile
2 – mici – incapacitate temporara de munca 3-45 zile
1 – neglijabilitate

    Ierarhizarea riscurilor si stabilirea prioritatilor de prevenire trebuie sa se faca pe baza gravitatii si probabilitatii consecintelor actiunii factorilor de risc asupra organismului uman.
    Prevenirea riscurilor constituie ansamblul de dispozitii sau masuri luate sau prevazute, in toate etapele procesului de munca, in scopul evitarii sau diminuarii riscurilor profesionale – art.5, litera e ale Legii Securitatii si Sanatatii in munca nr. 319/14.07.2006.
    Astfel zis: Prevenirea reprezinta aplicarea de masuri pentru eliminarea sau reducerea riscului inainte ca un eveniment sa aiba loc.
    Instruirea, perfectionarea, formarea personalului si propaganda in domeniul SSM reprezinta un alt obiectiv important al managementului securitatii si sanatatii in munca.
    Instruirea si perfectionarea in domeniul SSM sunt mijloace deosebit de importante in aplicarea eficienta a strategiei, a deciziilor, instructiunilor, planurilor si procedurilor la toate locurile de munca si trebuie sa reprezinte o componenta a pregatirii profesionale.
    Art. 176 Codul Muncii : “Angajatorul are obligatia sa organizeze instruirea angajatilor sai in domeniul securitatii si sanatatii in munca.
    Art. 173 (1) Codul Muncii : In cadrul propriilor responsabilitati, angajatorul va lua masurile necesare pentru protejarea securitatii si sanatatii salariatilor, inclusive pentru activitatile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare si pregatire, precum si pentru punerea in aplicare a organizarii protectiei muncii si mijloacelor necesare acesteia.
    Art. 27 (2) din Contractul Colectiv de Munca Unic la nivel National pe anii 2007-2010 prevede: “Angajatorul va asigura, pe cheltuiala sa, cadrul organizatoric pentru instruirea, testarea si perfectionarea profesionala a salariatilor cu privire la normele de sanatate si securitate in munca”.
    Art. 171 (5) din Codul Muncii. Masurile privind securitatea si sanatatea in munca nu pot sa determine in nici un caz, obligatii financiare pentru salariati